Cântecul mut al apei
mângâie mătasea presărată de ceruri
acolo unde păsările cântă cu ochii
iar gurile știu doar să sărute
acolo unde desfac lacătele timpului
cu o banală inginerească secundă
acolo unde oasele (se) strâng
(cum) petalele de nuferi albi
gata să înflorească (cu) diminețile
atât de cuminți în fața lumii
cu tine
într-un cerc orizontal
infinit la izvoare
Lucian T. Vasiliu
Fata care a furat tot lacul (volum personal în debut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu