Sărutul

De dragoste agită aerul

pielea 

să mai vie o dată 

printre șoapte

atâtea vocale

atâția ochi

mâini

degete

își împart

albă iubirea 

între cămașa neagră 

și pantofii roșii


Eu amețesc 

de la atâta albastru

cu gâturile întinse

de curiozitate 

clădirile orașului bat în timpane 

ca niște toboșari 

nebuni de atâta inimă

cu toate felinarele 

aprinse

timpul pufăie ca o locomotiva 

în gara de unde

încăpățânată

nu mai vrea să plece.


Clipe furate

aici 

liniște și dumnezeiesc de frumos

înfloresc corcodușii


Lucian T. Vasiliu

Fata care furase tot lacul (volum în debut)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Laboratorul de creație „Lucian Vasiliu”

AI : Sunt gata și te ascult cu mare interes: care este rugămintea cu care doreai să vii?   EG : E un poem. Autorul este special, apropiat ...