De dragoste agită aerul
pielea
să mai vie o dată
printre șoapte
atâtea vocale
atâția ochi
mâini
degete
își împart
albă iubirea
între cămașa neagră
și pantofii roșii
Eu amețesc
de la atâta albastru
cu gâturile întinse
de curiozitate
clădirile orașului bat în timpane
ca niște toboșari
nebuni de atâta inimă
cu toate felinarele
aprinse
timpul pufăie ca o locomotiva
în gara de unde
încăpățânată
nu mai vrea să plece.
Clipe furate
aici
liniște și dumnezeiesc de frumos
înfloresc corcodușii
Lucian T. Vasiliu
Fata care furase tot lacul (volum în debut)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu