Maxime, minime

Oare cum, când și unde au început oamenii să admire durerea? 

Cine a ridicat primul răul pe piedestalul artei?

De ce am continua să catalogăm creativitatea și inspirațiile precum matematicienii: binele la stânga, și jos de tot răul la dreapta și cât mai sus, iar între ele o întreagă scară de valori -- trepte de legătură -- precum scara lui Iacob -- apocaliptic -- legând binele de rău prin răsturnarea valorilor în lumea celor care cuvântă, binele e vulgarul artei, iar răul e raiul ei. 

Am fost întotdeauna impresionat de frumos. 

Binele și iubirea îmi ridică spiritul și privirile. 

Sunt logoreic în fața iubirii, în timp ce mult cântata dramă mă paralizează, poate pentru că prea mulți deștepți scriu despre ea, poate pentru că fug inconștient de valoarea lor paralizantă față de care mă simt nimeni, sau poate pentru că pur și simplu  buzele sunt prea încleștate în căutarea soluției, timpul e prea prețios pentru a-l irosi cu vaiete. 

Luptă! Lasă poamele astea acre altora! 

Cele mai grele bătălii sunt cele personale -- și cine a mai auzit învingătorul să fie stegarul. 


Lucian T. Vasiliu 

Fata care a furat tot lacul (volum personal în lucru)

27 Februarie 2024, Vancouver

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oglinda mea

  Oglinda mea e fermecată. Mă privesc în ea și pe dinafară, și pe dinăuntru. Patru dimensiuni chirurgicale dau imaginii adâncimea pe care...