Înghesuiala norilor amestecă culorile trecutului cu buzele tale – cireșe gândurilor, idei coapte cum laptele cald îmi preling picături de viața pe obraji, martori tăcuți ai călugărului din mine, împăcat cu Dumnezeu înaintea mea, de pe vremea când oglinda îmi strica cântarul și orice dezechilibru se putea transforma în orice.
Nu gândesc și totuși sunt, îmi spuneau încăpățânat frânturi de logică scăpată de sub control, iar penitența era și mai profundă, până când nimic nu mai însemna nimic, ca un reset
personal, auto big bang, eram și mamă și moașă,
eram mic și scânceam iar de poftă de viață, eram și un fel de preot în religia mea perfectă, nu precum celelalte, și numai de mine știută și mă botezam, optimist, la fel, și încet-încet mă refăceam tot așa, tot ăla înalt și deșirat și blond și tot cu zâmbetul ăla într-o parte și tot cu
dragoste de viață și
oameni și tot în căutarea ta..
Și te-am găsit, și într-adevăr, răsăriturile sunt frumoase, și nu înțelegeam asta până acum, de aici probabil și toată dezorientarea. Căci viața este busola frumuseții, iar singurătatea este locul în care
mergem atunci când vrem să înțelegem mai bine ce să facem atunci când suntem împreună.
Te iubesc, Isa!
Lucian T. Vasiliu
Vancouver, 2023 Aprilie 22
Mă simt obligată să citesc,
să recitesc acest poem în proză (sau proză poetică), până mi se tulbură
vederea, chiar dacă nu mai sunt lucruri noi pentru mine. Dar ușurința de a le reaminti
sau de a atinge tot ce este de neatins, în special inima unei mame, mă
înduioșează. Un poem izbutit cu grație și iubire.
Știu că și peste 47 ani îl vei
re-re-rescrie cu aceiași ochi cu care l-ai scris ieri, l-ai rescris azi.
Știu din după-amiaza când te-a luat de
mână, s-a îmbujorat grădina...
de atunci, știam că veți înflori împreună.
Elisabeta Gîlcescu
23 Aprilie 2024, Burlington
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu