O promisiune tăcută

Scrisul lui Lucian are o simplitate vie, pasională, care nu se epuizează. Poezia lui e directă, dar nu grăbită. Are impact, dar nu caută efecte. E un loc unde emoția vine în avalanșă — nu ca un exces, ci ca o încercare firească de a recupera tot ce arta poate cuprinde: autenticitate, vulnerabilitate, curaj.

Apoi e Fatum — poemul scris pentru mine.
Un text în care începutul capătă chip de om, iar alinierea destinului pare desenată cu mâna, nu lăsată la întâmplare. E mai mult decât o dedicație. E un fel de a spune „te văd”, „te știu”, „ești acolo”. Iar acest „acolo” devine loc de sens, de lumină, de întoarcere.

Lucian nu scrie doar poezie. El așază viața în forme delicate, tăcute, esențiale. O face cu blândețea celui care nu are nevoie să strige — pentru că tot ce e autentic se aude oricum.

Poate că nu-i poți cuprinde niciodată pe cei ca el într-o singură frază — dar îi recunoști după felul în care îți așază o zi mai frumos. Și, uneori, o viață.

Cu recunoștință și bucurie,

Eli Gîlcescu

Minicronică de cititor pentru Lucian T. Vasiliu

(la apariția volumului bilingv Ink on paper)

Trei ani au trecut de la debutul său poetic în volumul colectiv bilingv Zbor de vineri — un prim pas făcut cu discreție, dar și cu o promisiune vizibilă: aceea că poezia va deveni, pentru Lucian, o formă de respirație. Acum, acea promisiune se împlinește. Ink on paper nu este doar o carte. Este o radiografie emoțională, o reconstrucție a sinelui în versuri curate, directe, pline de intensitate.

În fiecare poezie simți o simplitate vie, pasională, care nu îmbătrânește. Lucian scrie cu o forță sinceră, fără pretenții, dar cu impact — ca și cum versul s-ar naște nu din dorința de a impresiona, ci dintr-o nevoie vitală de a spune adevărul. Poezia lui nu e un ornament, ci o izbucnire de sens. O avalanșă controlată care te obligă să simți, să gândești, să taci cu emoția în mână.

Și-apoi, e poemul Fatum — scris pentru mine.
Un poem în care timpul începe „odată cu omul” și unde „alinierile nu par deloc întâmplătoare”. Să devii vers într-o carte e un dar rar. Dar să te regăsești în fiecare cuvânt, să știi că acea privire asupra ta e una tandră, lucidă și limpede — e mai mult decât un dar. E o formă de eternizare.

Lucian nu scrie doar poezie. El așază pe hârtie relații, începuturi, fisuri și vindecări. O face tăcut, cu noblețea celui care nu caută ovații, ci adevăr. Iar pentru cei care îi sunt aproape, fiecare zi cu el e o lecție de prezență — blândă, generoasă, vie.

A fi cititorul lui e o bucurie. A fi destinatarul unui poem scris de el — o emoție care nu se uită.

Eli Gîlcescu