Fluierul tăcerii

îmi gâdilă mustățile gâlgâitul lui se oprește între coaste plecat din stomac și blocat caraghios undeva cam în dreptul inimii Aștept vreo doi pumni în spate încă mai cred într-o soluție simplă să rămân cu sperietura, vânătăile

De data asta parcă îmi plac dovezile de bunătate Într-un căruț cu rotile mâncat de timp și de atâtea rugăminți de-abia mișcându-se printr-un du-te-vino de halate albe un moșneag a venit să facă o minune Nu e fluier e scârțâitul roții din față stânga sau vocea pițigăiată a moșului în care nu mai crede nimeni sau poate vântul sângelui înnebunit de frica iernii Într-un loc cu atâtea inimi stricate moșule, ai văzut câte zâmbete!


Lucian T. Vasiliu

Fata care a furat tot lacul (volum în lucru)

22 Februarie 2024, Vancouver

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Oglinda mea

  Oglinda mea e fermecată. Mă privesc în ea și pe dinafară, și pe dinăuntru. Patru dimensiuni chirurgicale dau imaginii adâncimea pe care...