Fluierul tăcerii

îmi gâdilă mustățile gâlgâitul lui se oprește între coaste plecat din stomac și blocat caraghios undeva cam în dreptul inimii Aștept vreo doi pumni în spate încă mai cred într-o soluție simplă să rămân cu sperietura, vânătăile

De data asta parcă îmi plac dovezile de bunătate Într-un căruț cu rotile mâncat de timp și de atâtea rugăminți de-abia mișcându-se printr-un du-te-vino de halate albe un moșneag a venit să facă o minune Nu e fluier e scârțâitul roții din față stânga sau vocea pițigăiată a moșului în care nu mai crede nimeni sau poate vântul sângelui înnebunit de frica iernii Într-un loc cu atâtea inimi stricate moșule, ai văzut câte zâmbete!


Lucian T. Vasiliu

Fata care a furat tot lacul (volum în lucru)

22 Februarie 2024, Vancouver

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

În cap îmi explodează tăcerea lumii

  Pe alt continent, copiii suferă, Mie mi se aprinde becul de ulei în bord Și fug către cel mai apropiat mecanic.   O dronă cade pe un bloc ...