În țara mea
sunt mulți bețivi.
Zidarul își
tencuiește soarta
la fel cum
profesorul sau filosoful –
frați în
gâfâieli scumpe.
Unul
transformă scursoarea sticlei
în picături
pe pereții
închisorilor noastre de toate zilele.
Altul în vata
cuvintelor
înțepate de
grindina uitării.
Iar al treilea
în tăcere.
Toți put
mimetic a drojdie și haine nespălate,
a salivă și
urină uscate.
Așa miroase în
unele dimineți
până și marea.
Numai eu nu
beau.
Toate sticlele
nebăute
vreodată îmi
zornăie în cap
clopoțeii
decorativi de vânt,
atârnați de un
șnur care vine din cer.
O scară
hermeneutică
pe fiecare
treaptă
are câte un
citat explicativ
și câte o
balustradă
de o parte și
de alta,
deoarece mie
îmi este frică de înălțimi.
Deși cele două
parapete
se întâlnesc
doar la
infinit, scara nu are trepte
câte
explicații.
Lucian
Vasiliu
Septembrie 19,
2025 Burlington
